ANCOM, institutia care reglementeaza astazi sectorul comunicatiilor din Romania, s-a format prin reunirea a doua institutii cu experienta si expertiza in domeniul administrarii si reglementarii acestui sector: Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) si Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC).

Inainte de 1990, Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor era cel care administra spectrul de frecvente radio, prin intermediul Serviciului „Frecvente” din cadrul Directiei generale de posta si telecomunicatii.

Recunoscandu-se importanta strategica a celor doua activitati, transporturi si telecomunicatii, pentru dezvoltarea infrastructurii nationale, pe data de 2 ianuarie 1990 s-a facut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicatii in Romania, adoptandu-se o solutie de urgenta de separare institutionala a activitatilor. Astfel, Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor s-a desfiintat prin divizarea acestuia in doua entitati, Ministerul Transporturilor si Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor. Acesta din urma a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional si judetean din domeniul telecomunicatiilor, radiocomunicatiilor si postei, atit pe cele cu atributii executive si de reglementare cat si pe cele cu caracter operational.

Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor s-a reorganizat la scurt timp, in data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilitatilor executive de cele operative si de exploatare. Astfel, la aceasta data s-au infiintat atat Ministerul Comunicatiilor cat si ROM-POST-TELECOM, prima „regie autonoma” din Romania, care a preluat activitatea operationala in domeniul telecomunicatiilor, radiocomunicatiilor si postei, in timp ce ministerul a ramas responsabil cu elaborarea si aplicarea politicilor, strategiilor si reglementarilor in domeniu.

Ministerul Comunicatiilor a inteles ca noua regie autonoma nu va putea functiona multa vreme in acea formula, deoarece nu era cu mult diferita de sistemul centralizat din perioada comunista. Asa ca, un an mai tarziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM s-a reorganizat. In urma acestei reorganizari au luat nastere patru regii autonome: „Romtelecom”, „Posta Romana”, „Radiocomunicatii”, „Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor” (IGR) sisocietatea comerciala pe actiuni „Bancpost”. IGR avea sa devina ulterior IGCTI.

In mai 1997, regia autonoma Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor, cu atributii in gestionarea spectrului de frecvente radioelectrice si control tehnic in domeniul radiocomunicatiilor, se transforma in regia autonoma Inspectoratul General al Comunicatiilor (IGC) si primea noi atributii in supravegherea si controlul telecomunicatiilor si postei. In martie 2002, IGC avea sa treaca printr-o noua transformare, devenind institutie publica aflata in subordinea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Tot atunci, la atributiile Inspectoratului s-a adaugat si administrarea proiectelor de guvernare electronica, astfel incat Inspectoratul General al Comunicatiilor a devenit Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei – IGCTI.

In noiembrie 2004, IGCTI a iesit din subordinea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, intrand in subordinea Guvernului si primind dreptul de a modifica legislatia secundara in domeniu.

Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC) a fost infiintata in anul 2002, in contextul pregatirii Romaniei pentru a adera la Uniunea Europeana, in scopul de a asigura concurenta pe piata de comunicatii electronice si servicii postale a carei liberalizare completa urma sa se produca in curand, la 1 ianuarie 2003. ANRC si-a inceput activitatea in septembrie 2002, cu obiectivul de a promova concurenta si de a proteja drepturile si interesele utilizatorilor de servicii si retele de comunicatii electronice si de servicii postale si a asigurarii accesului la serviciul universal pentru toti cetatenii Romaniei.

In decembrie 2006, ANRC s-a transformat in Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI), care prelua astfel atributiile de reglementare si supraveghere in domeniul tehologiei informatiei, pentru o armonizare deplina a legislatiei nationale cu cea comunitara si pentru ca reglementarea domeniului tehnologiei informatiei sa se realizeze in stransa legatura cu cea a comunicatiilor electronice si a serviciilor postale, ca domenii convergente.

In aprilie 2007, IGCTI si ANRCTI au fuzionat sub numele celei din urma, pentru ca sectorul comunicatiilor si tehnologiei informatiei sa fie reglementate unitar, de un singur organism care sa reuneasca expertiza si responsabilitatile legate de administrarea resurselor limitate de spectru si numerotatie cu cele legate de promovarea concurentei si a drepturilor utilizatorilor.

In septembrie 2008, autoritatii rezultate din fuziunea celor doua institutii i-au fost extinse competentele prin adaugarea functiei de administrare la nivel national a TLD (top level domain) “.ro” si a SLD (second level domain) “.eu” pentru numele de domenii rezervate Romaniei. Sub denumirea Autoritatea Nationala pentru Comunicatii (ANC), institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Guvernului, autoritatea de reglementare a devenit unicul administrator al politicilor din domeniul comunicatiilor electronice, postei si tehnologiei informatiei.

In data de 19 martie 2009, Autoritatea a trecut sub controlul Parlamentului Romaniei, prin reorganizarea sa sub denumirea Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM), autoritate publica autonoma.